Asemanari si deosebiri intre textul literar si nonliterar - Mai jos o sa aveti mai multe rezultate pentru cautarea Asemanari si deosebiri intre textul literar si nonliterar. Puteti gasi foarte multe referate accesand categoriile din partea dreapta despre Asemanari si deosebiri intre textul literar si nonliterar. Uita-te mai jos si o sa gasesti cele mai relevante rezultate pentru cautarea Asemanari si deosebiri intre textul literar si nonliterar. Alege cel mai bun referat din aceasta cautare si descarca gratuit. In cazul in care nu gasiti referatul Asemanari si deosebiri intre textul literar si nonliterar va rugam sa efectuati o cautare dupa un singur cuvant cheie. Avem o baza de date care creste pe zi ce trece si suntem siguri ca daca nu acum, in viitorul apropiat cu siguranta o sa adaugam referatul Asemanari si deosebiri intre textul literar si nonliterar.
Materialele prezentate mai jos au fost folosite la o lecție de recapitulare la finalul unității tematice. Fac parte dintr-un material mai amplu care a inclus și cunoștințele despre substantiv. Am ales să vorbesc aici despre textul nonliterar propus pentru recapitulare, iar într-un articol următor voi aduce și materialele folosite pentru recapitularea substantivului.
Textul Literar Si Nonliterar Asemanari Si Deosebiri
Textele individuale, inclusiv a patra secțiune, publicată postum, au apărut la început în diverse numere ale revistei junimiste Convorbiri Literare începând cu 1881.[3] Primul capitol în versiunea sa fragmentară inițială, precum și versiunile ulterioare de limbă română ale operei complete începeau cu cuvintele lui Creangă: Dedicație d-șoarei L. M., cu referire la Livia, fiica mentorului lui Creangă, liderul Junimii Titu Maiorescu, persoană ce probabil a copiat și a corectat textul manuscriselor.[5] Ultima secțiune, incompletă, a fost probabil scrisă în anul 1889.[6] În acea perioadă, Creangă nu mai făcea parte din Junimea și nu mai era în relații cu Maiorescu; de aceea, textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu, pe care îl frecventa împreună cu Gruber.[7]
Crescut în climatul spiritual al romantismului, Schubert a scris multe lieduri, gen muzical bazat pe melodii simple şi pe imagini conturate de cântec. Spre deosebire de aria de operă, cântecul, deşi urmăreşte un text poetic, nu realizează imaginea succesiv prin ilustrarea muzicală a secvenţelor textului, ci prin întregul cântecului făureşte o imagine unică, redând esenţialul din textul literar. De aceea, linia melodică concisă şi cantabilă explică obârşia sa în cântec. Sfera tematică a liedurilor sale este foarte variată. Lumea sentimentelor intime, lirismul iubirii, imagini din natură şi din viaţa cotidiană, legendele populare constituie conţinutul poetic al liedurilor schubertiene. Rămâne străin de lirica dulceagă a romanţei de salon şi de idilizarea vieţii rustice. Tema sa preferată este confesiunea lirică. Schubert a dat un puternic conţinut dramatic unor lieduri, ele fiind deopotrivă tablouri psihologice şi scene dramatice. Sugerarea imaginilor în acompaniament o face şi cu ajutorul descripţiei muzicale. În afara melodiei simetrice a cântecului de factură populară, el împrumută formule provenite din inflexiunile interjecţiei, din declamaţia vocală, din recitativul operei.
2) Muzica se implteste cu textul literar in urma acstei corelari apare drama muzicala. Wagner afirma ca: Telul este drama, muzica este un mijloc de realizare a problemelor etice si psihologice prezente in textul literar. Melodia reprezinta o colorare emotionala a cuvintelor rostite, de aici si rolul deosebit al declamatiei muzicale. Contopirea dramei si a muzicii este legata de tendinta de a evita opririle artificiale, nedorite in dezvoltarea subiectului 2ff7e9595c
Comments